Baroul Alba

Baroul Alba este persoană juridică de interes public cu patrimoniu, buget propriu şi organizare de sine stătătoare, care este constituită şi funcţionează în baza Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 98/07.02.2011 (în continuare Lege) şi a Statutului profesiei de avocat, adoptat de Congresul U.N.B.R. din 10 - 11 iunie 2011, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011.

Str. Teilor, nr. 15, Alba Iulia, jud. Alba

0258-812-905

office@barou-alba.ro

Graficã și dezvoltare website | artON MEDIA, webDesign

tel: 0258-812-905

fax: 0258-819-847

Lun - Vin: 08:00 - 16:00

Sâm - Dum: Închis

E-mail

office@barou-alba.ro

Anunțuri

Acasă / Știri de actualitate UNBR  / „Dialog UNBR”. Răspunsul #12: Consolidarea monopolului avocațial în fața platformelor digitale (întrebările au fost adresate de Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București, Av. Cristina Lețu, Baroul Argeș și Av. Cristinela Dobre, Baroul București)

„Dialog UNBR”. Răspunsul #12: Consolidarea monopolului avocațial în fața platformelor digitale (întrebările au fost adresate de Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București, Av. Cristina Lețu, Baroul Argeș și Av. Cristinela Dobre, Baroul București)

Consolidarea monopolului avocațial în fața platformelor digitale

● Se intenționează de către UNBR o revizuire a cadrului legal național pentru clarificarea activităților ce constituie monopol profesional al avocatului în raport cu serviciile juridice automatizate prin inteligențele artificiale? (Întrebare adresată de Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București)

● Ce măsuri concrete intenționează UNBR să propună legiuitorului pentru consolidarea monopolului avocațial în fața platformelor digitale și a serviciilor juridice online? (Întrebare adresată de Av. Cristina Lețu, Baroul Argeș)

● Există inițiative legislative în curs pentru actualizarea Legii nr. 51/1995, astfel încât să acopere explicit noile forme de prestare paralegală a serviciilor juridice? (Întrebare adresată de Av. Cristina Lețu, Baroul Argeș

● Ce activități rezervate suntem hotărâți să apărăm efectiv și cu ce instrumente concrete: litigii strategice, lobby european, sancțiuni etc.? (Întrebare adresată de Av. Cristinela Dobre, Baroul București)

 

Răspuns UNBR

Timp de mulți ani, discuția despre activitățile rezervate ale avocatului a fost privită aproape exclusiv prin prisma monopolului profesional. Astăzi însă, problema trebuie pusă diferit. Faptul că anumite activități aparțin istoric avocaților nu mai reprezintă, în sine, un argument suficient, iar cuvântul „monopol” nu mai pare potrivit într-o economie deschisă, tot mai liberalizată, digitalizată și dominată de servicii integrate.

Este mai util și mai realist ca legitimitatea activităților rezervate să fie construită nu atât pe protecția unei piețe profesionale, ci pe garanțiile pe care avocatul le oferă societății: competență, independență, confidențialitate, răspundere profesională și protecția efectivă a intereselor cetățeanului. Tocmai această schimbare de abordare este esențială pentru ca soluțiile propuse de organizația profesională să poată fi înțelese și susținute de autorități și de legiuitor.

În acest context, definirea consultanței juridice a devenit una dintre marile teme strategice ale profesiei, deoarece de această delimitare depinde protejarea activităților rezervate profesiei de avocat. Nu întâmplător, tema Congresului Avocaților din acest an este „Activități rezervate avocaților în era insecurității profesionale”.

Profesiile se multiplică pe nișe, iar activitățile tuturor profesiilor – inclusiv ale avocaților – evoluează, se transformă și devin multidisciplinare. Din această perspectivă, activitățile rezervate tind să nu mai fie exclusiv rezervate unei singure profesii, ci să fie partajate, în anumite limite prevăzute de lege, cu alte profesii juridice, economice sau chiar tehnice, în condițiile juridicizării tot mai accentuate a tuturor domeniilor. Avocatul păstrează o competență generală în materia reprezentării, asistenței și consultanței juridice, dar aceasta nu înseamnă, de exemplu, că notarul nu poate oferi consultanță juridică asupra actului pe care îl autentifică sau consilierul juridic nu poate reprezenta în instanță firma la care este angajat.

Prin urmare, activitățile rezervate avocaților – exclusiv sau neexclusiv – sunt în permanentă evoluție și nu mai pot fi privite izolat, ci integrate într-un sistem economic și juridic care se schimbă continuu și într-un ritm tot mai accelerat.

Este adevărat că amploarea acestor transformări generează numeroase previziuni alarmiste privind viitorul profesiei. Inteligența artificială, platformele digitale, automatizarea documentelor juridice și tendința generală de simplificare procedurală creează impresia că rolul avocatului se restrânge. În realitate însă, economia digitală nu elimină nevoia de protecție juridică. Dimpotrivă, o face mai importantă ca oricând. Cu cât procedurile devin mai rapide, mai simplificate și mai automatizate, cu atât crește riscul ca oamenii să ia decizii juridice importante fără să înțeleagă consecințele reale ale acestora.

Cel mai relevant exemplu este chiar fenomenul actual al supraîncărcării instanțelor care a amplificat discuțiile despre soluții de degrevare. Reducerea numărului de litigii este privită instinctiv ca o amenințare pentru profesie și, pe termen scurt, această percepție poate părea justificată. Totuși, exact din necesitatea degrevării instanțelor se conturează o tendință europeană mult mai amplă: mutarea avocatului din zona exclusiv litigioasă către prevenție, negociere și securizarea juridică a raporturilor sociale și economice.

De fapt, aici se află cea mai importantă transformare a profesiei: avocatul nu va mai fi definit exclusiv prin capacitatea de a susține un proces, ci și prin capacitatea de a preveni procesul.

Experiența europeană este extrem de relevantă.

În Italia, negocierea asistată de avocat („negoziazione assistita”) a devenit, în anumite materii, condiție obligatorie înaintea procesului. Avocatul nu mai apare doar în instanță, ci intervine încă din faza conflictului latent: negociază, construiește acordul și previne litigiul înainte ca acesta să explodeze. Acordurile astfel obținute pot avea efect executoriu și pot evita complet procesul.

În Franța, procedurile participative și mecanismele pre-judiciare obligă părțile să încerce soluționarea amiabilă înainte de sesizarea instanței. Tot Franța a dezvoltat instituția „acte d’avocat”, prin care avocatul garantează legalitatea și consimțământul informat al părților. Avocatul devine astfel un garant al securității juridice, nu doar un participant la proces.

În Anglia și Țara Galilor, sistemul „pre-action protocols” obligă practic părțile să clarifice conflictul și să încerce soluționarea înainte de proces, prin intermediul avocaților. În plus, legea rezervă profesiei activități extrajudiciare importante precum probate, conveyancing sau administration of oaths.

În Austria, avocatul poate avea rol de escrow sau fiduciar în tranzacții, gestionând sume și documente într-un sistem supravegheat de barou.

Toate aceste exemple arată același lucru: în Europa, reforma justiției nu înseamnă eliminarea avocatului, ci mutarea lui către zone cu valoare juridică mai mare.

Această tendință este direct legată de procesul de degrevare a instanțelor. În multe state europene, simplificarea procedurilor și reducerea contenciosului repetitiv nu au dus la marginalizarea avocatului, ci la consolidarea rolului său în faza preventivă.

UNBR a făcut deja propuneri structurale pentru degrevarea instanțelor în materie nepenală, cu menținerea garanțiilor procesuale și consolidarea rolului avocatului. Materialele elaborate în acest sens au fost deja prezentate și discutate atât cu Ministerul Justiției, cât și cu Consiliul Superior al Magistraturii. Analizele realizate la nivelul profesiei arată clar că simplificarea procedurală devine periculoasă doar atunci când elimină garanțiile juridice. În schimb, atunci când este însoțită de control judiciar efectiv, proceduri asistate de avocat și mecanisme reale de protecție, reforma poate transforma avocatul într-un actor central al prevenirii conflictelor și al securității juridice.

În acest context trebuie înțelese și discuțiile privind:

– negocierea asistată de avocat;
– acordurile extrajudiciare cu efect executoriu;
– extinderea competențelor în zona societăților comerciale;
– certificarea juridică a conformității unor acte;
– rolul avocatului în procedurile administrative;
– dezvoltarea mecanismelor alternative de soluționare a conflictelor.

În paralel, există deja inițiative legislative importante pentru adaptarea profesiei la noile realități economice și digitale. Sunt susținute proiecte privind:

– modificarea Legii nr. 51/1995 pentru flexibilizarea formelor de exercitare a profesiei și adaptarea avocatului la noile modele economice;
– majorarea sancțiunilor pentru exercitarea fără drept a unei profesii prin modificarea art. 348 Cod penal, cu pedeapsa de la 1 la 5 ani;
– atestarea actelor constitutive de către avocat;
– depunerea unor cereri administrative prin avocat;
– recunoașterea avocaților ca mediatori fără formări suplimentare etc.

Aceste proiecte arată că profesia nu urmărește doar apărarea unor competențe existente, ci și extinderea rolului avocatului în noile mecanisme de prevenție, negociere și securizare juridică.

UNBR este hotărâtă să apere acele activități care presupun consultanță juridică personalizată, aplicarea legii la situația concretă a unei persoane, redactarea de acte cu efecte juridice individuale, reprezentare și asistență juridică exercitate sub garanțiile profesiei: independență, răspundere profesională și confidențialitate. Strategia UNBR nu mai este exclusiv reactivă, ci adaptată economiei digitale și platformizării serviciilor juridice. Instrumentele avute în vedere includ litigii strategice, sesizări pentru exercitarea fără drept a profesiei, intervenții legislative, utilizarea mecanismelor Digital Services Act împotriva conținutului ilegal și a publicității înșelătoare, precum și lobby european prin CCBE pentru protejarea activităților rezervate în raport cu platformele și inteligența artificială.

Prin urmare, adevărata provocare nu este dacă activitățile rezervate pot supraviețui într-o economie dominată de platforme, ci redefinirea acestor activități în jurul valorii reale pe care avocatul o oferă societății: încredere, discernământ, independență și protecție juridică autentică. Avocatul trebuie să-și întărească rolul de principal garant al securității juridice într-o societate tot mai complexă, mai rapidă și mai tehnologizată.

Răspunsul la următoarea întrebare va fi publicat la data de 20.05.2026

Răspunsuri anterioare:

04.05.2026: #1 Criteriile concrete de delimitare între simpla informare juridică și consultanța juridică propriu-zisă

05.05.2026: #2 Definirea consultanței juridice în raport cu inteligența artificială

06.05.2026: #3: Răspunderea pentru prejudicii produse de AI sau platforme neautorizate 

07.05.2026: # 4 Standarde profesionale obligatorii pentru utilizarea AI de către avocați

08.05.2026: #5 Calificarea răspunsurilor generate de AI ca posibilă consultanță juridică ilegală

11.05.2026: #6 Sancționarea practicii neautorizate a activităților juridice

12.05.2026: #7 Folosirea termenilor juridici și a denumirilor care sugerează calitatea de avocat

13.05.2026: #8 Publicitatea profesională a avocaților și necesitatea unei relaxări 

14.05.2026: #9 Limitele deontologice ale utilizării tehnologiei în formularea opiniilor juridice

15.05.2026 #10 Obligații de transparență pentru platformele care oferă conținut și soluții juridice 

18.05.2026: #11 Modele alternative de organizare: platforme digitale, colaborări interdisciplinare, avocați-boți 

Articolul „Dialog UNBR”. Răspunsul #12: Consolidarea monopolului avocațial în fața platformelor digitale (întrebările au fost adresate de Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București, Av. Cristina Lețu, Baroul Argeș și Av. Cristinela Dobre, Baroul București) apare prima dată în UNBR.